Postări

Când Realitatea Revine

Imagine
Există momente în care, fără să-ți dai seama, începi să lași puțin garda jos. Nu complet. Doar cât să respiri mai liniștit. Cât să crezi că poate unele lucruri nu mai dor la fel. Că poate timpul chiar știe să așeze ce părea imposibil de așezat. Și exact atunci apare ceva mărunt. Un detaliu. O imagine. O clipă banală pentru oricine altcineva. Dar suficientă cât să simți cum ți se strânge ceva în piept înainte chiar să apuci să înțelegi de ce. Ca și cum mintea și inima realizează în același timp că au coborât garda prea devreme. Nu e neapărat despre surpriză. Uneori cele mai grele lucruri nu sunt cele pe care nu le știai, ci cele pe care le știai deja… dar de care sufletul tău se îndepărtase puțin, doar ca să poată respira. Iar senzația aceea e ciudată. Parcă pentru câteva secunde totul devine mai gol, mai rece. Continui să privești ecranul, să asculți, să răspunzi, dar ceva în tine se retrage încet, aproape instinctiv. Nu pentru că nu mai simți, ci pentru că simți prea mult ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Între aproape și niciodată

Imagine
Sunt iubiri care nu încep cu adevărat niciodată și totuși nu se termină niciodată. Rămân undeva între două lumi, între două vieți, între două momente care nu au reușit să se întâlnească la timpul potrivit. Și poate tocmai de aceea dor atât de tare. Pentru că nu au avut niciodată un sfârșit clar. Doar pauze. Distanțe. Tăceri. Reveniri. Și iar tăceri. Cred că există oameni pe care îi porți în tine indiferent cât încerci să mergi mai departe. Oameni pe care îi pierzi de nenumărate ori și pe care, într-un mod aproape nedrept, îi regăsești mereu. Ca și cum viața nu se hotărăște niciodată dacă trebuie să îi scoată complet din drumul tău sau să îi lase acolo, ca o rană care încă respiră. Poate că asta doare cel mai tare. Nu distanța în sine. Ci apropierea. Felul în care cineva poate să ajungă atât de adânc în sufletul tău fără să fie cu adevărat lângă tine. Să vorbești cu cineva și să simți că e „acasă”, chiar dacă între voi există ani, alegeri, alte vieți și realități care nu se ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Phantom Pain ( I'm Dying)

Imagine
I'm dying... Or maybe I’m already dead. There’s a weight on my chest, a hole in my lungs, Swallowing the words that die on my tongue. It's a physical pain, right under the bone, The absolute terror of waking alone. Staring at your picture in the dead of the night, My hands are shaking, I'm losing the fight. The doctors can't see it, there's no blood on the floor, Just the ghost of your touch walking out of my door. They say a human heart can't actually break... They call it a metaphor, they call it a fake. But they never felt this... They never felt you! FUCK, I'M DYING! And nobody hears the sound! I am six feet under! But I'm above the ground! It’s the price that we pay for a soulmate connection, A lethal dose of your distant affection! I am breathing, I'm walking, I'm playing the part... But fuck... I am dying of a broken heart! I check my phone like it's keeping me alive... Counting the hours, trying to survive. Every stranger ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Ultima imagine

Imagine
Liniștea e grea. Lumea s-a oprit. Doar eu... și fața ta. Trag draperiile, las noaptea să cadă, Nu vreau ca lumea dorul să-mi vadă. E liniște-n casă, e un frig pe podea, Și singura sursă de lumină... e poza ta. Trec degetul peste un ecran luminat, Peste trăsăturile omului pe care l-am visat. Ziua port măști, zâmbesc și ignor, Dar noaptea mă întorc la același decor. Ești ultima imagine înainte să adorm, Când mintea se predă și umbrele iau formă. Nu ești lângă mine, așternutul e pustiu, Dar adorm cu chipul tău, să simt că sunt vie. Mă uit la pozele tale în fiecare zi, Să rezist până când... ne vom întâlni. Analizez fiecare umbră, fiecare detaliu tăcut, Privirea pe care doar eu am știut s-o ascult. Tu ești acolo, blocat într-o ramă de sticlă, Prins într-o altă viață, de o soartă inamică. Îți caut ochii ca pe un far în furtună, Și-ți șoptesc noapte bună, chiar dacă nu suntem împreună. Ești ultima imagine înainte să adorm, Când mintea se predă și umbrele iau formă. Nu ești lângă ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Bilet către nicăieri, cu staționare în Limbo

Imagine
Suntem construiți să funcționăm în termeni de mișcare și finalitate. Întreaga noastră existență este o succesiune de porniri și opriri, o goană după borne care să ne confirme că avansăm. Înțelegem efortul, înțelegem oboseala, înțelegem chiar și eșecul, pentru că toate au o dinamică. Însă nimeni nu ne pregătește pentru „nemărginirea staționară”. Există momente când drumul nu se termină, dar nici nu mai continuă; pur și simplu, realitatea se diluează într-o gară fără nume, unde biletul pe care îl ținem strâns în mână nu mai are nicio valabilitate, dar nici nu ne lasă să îl aruncăm. Această paralizie nu este o simplă pauză de respirație, ci o ieșire forțată din ritmul lumii, o rătăcire în care busola nu mai indică nordul, ci se rotește în gol. În acest punct, timpul încetează să mai fie un aliat și devine o substanță vâscoasă care ne izolează în afara firescului. Această izolare seamănă cu anomaliile de neatins: există în geometrie puncte care nu aparțin niciunei linii, iar în...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Silent Hurt Between Us (2025)

I met you when I'd ceased to dream, That heart could find a path anew. Without a plea, without a gleam, You were my answer, then withdrew. It wasn't easy, wasn't bright, But truth held tight in silent space. A love that asked for time and light, And courage to embrace its place. We hurt each other, speaking low, With words half-said, in quiet doubt. And silence grew, a creeping woe, And pulled us on roads far apart, no doubt. Now words between us cease to flow, Just longing like a wound feels sore. Each passing moment, soft and slow, Presses us down, forevermore. I hear my heart begin to break, Each memory now burns with pain. And all that was, for goodness sake, Fades into mist, a bitter rain. For in our midst, there wasn't fire, But embers that consume in shade. Our footsteps lost, a lost desire, Just shadows left, a love decayed. Not all of love demands an end, Some just must suffer, deep inside. To bear alone, no voice to lend, When all that was, still makes you hid...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Where We Almost Were (2026)

I never meant to read your eyes Like something I should hide from me. I kept my distance like a rule, Afraid of what you’d see. I learned to love without a sound, Without a promise, without a name. I stayed so careful with my heart I almost lost the flame. I never asked you to be sure, I only wanted you to stay. But every time I reached for you, You slowly pulled away. You spoke in silence, half-made truths, In pauses I tried to ignore. I waited for you to arrive, While standing at the door. We were close enough to feel it, Too afraid to let it start. I didn’t mean to love you quietly, Like something I should hide. I didn’t mean to need you slowly, Then lose you over time. If this was never meant to be, It still felt real to me. We were almost something true… Almost you and me. I told myself I needed space, That wanting you was something wrong. But every night I felt your absence Like a missing song. I told myself you’d find your way, That fear would loosen its grip. But love can’t liv...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe